Zilele trecute citeam „Privind înăuntru”, una dintre cărțile Petronelei Rotar (10/10, recomand!). Ea scria, printre altele, că așteptăm aiurea o dată de întâi, o zi de luni sau chiar un an nou pentru a face ceva benefic pentru noi, fără să ne dăm seama că e absurd și că am putea începe, ăăă… Acum? Azi? Which is true, BUT…

Mie întotdeauna mi-a plăcut să fac liste. Cu taskuri, cu dorințe, cu planuri, cu lucruri și locuri la care visez cu ochii deschiși. Știu, pentru un om care visează foarte des unicorni și steluțe, fac dubios de multe liste. Ador și începuturile alea clasice, știți voi, lucrurile începute de luni. Pe un 1 ianuarie m-am lăsat de fumat, pe un 1 mai m-am apucat serios de sport și de atunci am dat jos 10 kilograme. Pentru mine funcționează.

Ideea e că am citit acele rânduri din carte chiar după ce îmi făcusem conștiincioasă lista cu rezoluții pentru 2020 și mă umplusem toată de entuziasmul unor chestii magnifice. Pe care o să le fac începând cu 1 ianuarie, evident. Oh well, isn’t it ironic?

Înainte de wish list am făcut și o retrospectivă pentru 2019, pe care m-am gândit să o dezvolt un pic aici. Recunosc, am vrut să fac asta mai mult pentru mine. A fost un an plin și ciudățel, așa că am simțit nevoia să trec din nou prin el și să trag niște concluzii.

Ulterior, mi-am dat seama că poate deschidem un dialog și, actually, chiar mi-ar plăcea să aud cum a fost 2019 pentru voi. Ce a mers, ce n-a mers, cum s-a simțit. Feel free to leave a comment și hai să vorbim. Până atunci, vă las cu…

19 lucruri pe care le-am făcut în 2019

1. Am început anul în Londra, cu un sentiment super bun

A fost primul an în care am simțit că planurile de sărbători s-au făcut singure. Nici nu știu cum m-am trezit de Revelion în Londra, cu un cidru fiert într-o mână și un macaroon cu cocos în cealaltă. Poate sună clișeic, dar i-am avut pe cei mai dragi lângă mine, am fost fericită și altceva nici că mi-a mai trebuit.

În primele două zile din ianuarie m-am plimbat prin orașul gol și am avut un feeling că o să fie bine. Nu conta cum și de ce, n-am stat să analizez (for once in my life, haha). Doar am știut că va fi ok.

2. Am lansat acest blog (în sfârșit)

Aoleu, Irino, da’ mult ți-a luat! După luni sau chiar ani de dat snooze acestei idei, iată că s-a întâmplat. Am scris aici despre asta, de fapt a fost chiar prima postare pe care am publicat-o.

Nu m-am ținut eu de scris săptămânal, așa cum era în plan, dar hei, sunt aici. Și voi sunteți, ceea ce nu poate decât să mă bucure enorm. Mulțumesc că mă vizitați și mai ales că îmi trimiteți mesaje care mă fac să mă hlizesc ca o școlăriță timidă. Hihi. Sunteți mișto.

3. Am renunțat la job și m-am apucat de freelancing

Cine mă cunoaște bine știe că nu îmi prea stă în fire să iau decizii impulsive (am o listă pentru orice, remember?). Nu știu cum se face, dar când a venit vorba de carieră, mereu am avut ceva mai mult curaj decât în alte arii ale vieții. Cum ar fi să mă arunc cu capul înainte, să-mi fac un PFA pentru că așa am simțit eu și să văd ce se întâmplă după.

E foarte mult de povestit, sunt mixed feelings din plin, dar a fost o mișcare la care visam timid de ceva timp. Când am simțit că vine ceva în aer, am zis „gata, asta e!”. Și uite că mi-a ieșit. Yay, bravo, eu!

4. Am mers la psiholog

De fapt, am continuat să merg la ședințele de terapie pe care le-am început acum vreo doi ani. A fost greu, cu multe realizări și lacrimi fierbinți, momente de „A-HA!” și de „băga-mi-aș, cine m-a pus să fac asta?”.

Este un subiect destul de sensibil, dar pe care odată ce-l deschid, nu mă mai oprești din vorbit. Ba chiar am și scris despre o parte din experiențele mele, aici și aici.

5. Am dat jos 10 kilograme și mi-am (re)descoperit o pasiune

Nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai în timpul unei clase de fitness, când îți intersectezi privirea cu tine din oglindă și ai o realizare de tip „wow, ăla e corpul meu și poate să facă asta? Ce tare!”. Și nu e vorba doar de estetică sau forță, ci de sănătate și de energia aia incomparabilă pe care o ai după un antrenament intens.

Sportul m-a învățat ce înseamnă disciplina, anul ăsta mai mult ca niciodată. Ce înseamnă să te doară un pic la început, dar să vrei să continui, știind că merită. Ce înseamnă să fii cu adevărat pasionat de ceva, să te trezești entuziasmat știind că urmează să faci acel lucru.

6. Am editat primele mele clipuri și le-am pus pe YouTube

Când mi-am deschis blogul, undeva în spatele minții rula un „ar fi tare să fac și video, dar nu mă pricep eu la așa ceva”. Și pentru că 2019 a fost despre depășirea propriei minți și dizolvarea limitelor de genul ăsta, am pus mâna pe GoPro și am filmat câteva secvențe timide prin vacanțe. Am pus pe net niște mini-clipuri editate rapid pe telefon, din Polignano a Mare și din Bari.

Mai târziu, am deschis și Premiere Pro, cu gândul ca măcar să încerc să fac un montaj. Dacă tot cred că nu pot, măcar să-mi demonstrez asta. A ieșit clipul de mai jos de care, știi ce, chiar sunt super mândră.

P.S.: Puteți să dați și un subscribe dacă tot… Merci, pup!

7. Am mâncat cele mai bune paste din Univers în Bari

Poate că punctul ăsta vine un pic în contradicție cu punctul 5, dar știți voi, echilibrul este cheia. Jur că n-am mâncat nicăieri paste mai bune ca în Bari. Nu au fost câteva cine reușite, ci experiențe de suflet. Nu, nu exagerez. De aia le-am inclus și în titlu. Life-changing.

Odată cu pastele alea absolut minunate am simțit și acea bucurie sinceră, autentică, în a cărei continuare nu vine niciun „dar”, ci doar un desert pe măsură și un pahar cu vin bun.

8. Am avut un moment de full ambedo* în Polignano a Mare

Locul ăsta îmi va rămâne mereu în suflet, sub formă de piele de găină. Am privit minute în șir valurile spărgându-se spumos și zgomotos de stâncile amețitor de înalte, fără niciun gând în cap. Poate doar un ocazional „wow, cât de norocoasă sunt și ce frumos e”.

*Ambedo (n.) a kind of melancholic trance in which you become completely absorbed in vivid sensory details; briefly soaking in the experience of being alive, an act that is done purely for its own sake.

9. Am băut bere dintr-o pungă de hârtie pe străduțele din Alberobello

Când mă gândeam la Alberobello, deja vedeam căsuțele albe superbe și îmi imaginam o atmosferă de basm. Mă rog, până când, morți de sete și de poftă, ne-am cumpărat o bere de la un automat și ne-am dat seama că n-avem unde să o bem. Așa că ne-am așezat pe o bordură, pe una dintre străduțele lăturalnice, și am băut-o palmat, românește, frumos.

Tot ce țin minte este că am râs mult și a fost unul dintre cele mai mișto momente petrecute în Alberobello.

10. Am hoinărit prin Amsterdam în cea mai fun vacanță de anul ăsta

Străduțe explorate, stroopwafels mâncate, coffee shops vizitate, poffertjes căutate prin tot orașul, biciclete care aproape ne-au luat pe ghidon de multiple ori. Amsterdam a fost un vis frumos, o călătorie în care chiar m-am relaxat și am simțit că am timp să fac și să văd tot ce mi-am pus pe listă.

Dacă n-ați fost până acum, I highly recommend it. Am scris pe blog despre ce am vizitat, ce am mâncat și cam cât am cheltuit.

11. Am dat o tură până la Tyulenovo, ale cărui stânci mi-au activat nostalgia pentru Polignano

Ok, de ce nu mi-a spus nimeni până acum cât de mișto e la Tyulenovo, în Bulgaria?!

Chiar dacă există acel stereotip cum că, dacă ești român, sigur ți-ai făcut vacanțele prin Bulgaria măcar de câteva ori, eu nu fusesem niciodată până anul trecut, când am vizitat Veliko Tarnovo. Anul ăsta am fost și la Balchik, apoi la Tyulenovo (am făcut și un clip). Cel din urmă mi-a plăcut enorm și m-a făcut să gust o bucățică din sentimentul pe care l-am avut în Polignano.

12. Am făcut mai multe plimbări prin România ca niciodată

Fiind prinsă în planificarea călătoriilor în zone cât mai diferite și mai îndepărtate, mi-am dat seama că am ignorat în totalitate România. Odată cu apariția motorului, au început și foarte multe roadtrips de weekend, pe la munte, prin sate, pe drumuri care îți taie respirația și despre care habar n-aveam că există.

13. Am stat câteva zile într-o tiny house și am devenit una cu noțiunea de hygge

Pe final de an, am descoperit ceea ce eu cred că e cel mai frumos Airbnb din țară. Undeva pe lângă Sibiu, Gabriela și-a construit o căsuță pe roți. Are 20 de metri pătrați și e scoasă direct de pe Pinterest.

Am văzut apusul de după dealuri, luna ne-a luminat în fiecare seară terasa, clopotele din sat s-au auzit în fiecare zi, iar văcuțele din zonă ne-au tot vizitat, alături de Mowgli, cel mai lipicios motan. Dacă nici asta nu e terapie pentru relaxare, atunci nu știu ce e.

14. Am reușit să îmi gestionez (aproape) singură noul business

Gândul că nu mai primești lunar pe card aceeași sumă cunoscută și sigură nu este deloc liniștitor. La fel cum nu e prea plăcut nici să îți dai seama că, orice problemă ar apărea, nu se va rezolva printr-un simplu mail trimis către HR. Nu. Trebuie să te duci la ANAF, să discuți cu un contabil, să dai telefoane, să cauți în permanență informații. Să te descurci, mai mult sau mai puțin, singur.

Știu că sună dramatic, dar la început chiar a fost copleșitor. Habar n-aveam să emit facturi, să negociez și să scriu contracte, să obțin certificate, să depun declarații, să, să, să. Important e că am început să învăț și că I got this.

15. Am dăruit primele cheesecake-uri făcute de mine

Cine mă cunoaște știe că sunt pasionată de gastronomie. Ador să gatesc, să încerc rețete noi, să mă abat de la ele și să creez propriile mele variante. Așa s-a născut și celebrul meu cheesecake, pe care l-am adaptat în fel și chip și care a fost lăudat de absolut fiecare persoană care a gustat o felie.

Multă vreme l-am gătit pentru familie, cu orice ocazie. Masa de Crăciun? Cheesecake cu Baileys și portocale. Revelion? Cheesecake cu ciocolată. Ziua ta de naștere? Cheesecake cu fundiță!

Anul acesta m-a străfulgerat o idee: ce ar fi dacă aș găti și pentru alte persoane? Prea îmi cere toată lumea rețeta și îmi complimentează decorațiunile. Zis și făcut, am primit primele comenzi și urmează să livrez primele cheesecake-uri. I love this!

16. Am planificat o călătorie de suflet

De Revelion urmează să plec spre Germania. Voi sta câteva zile în Rothenburg ob der Tauber, voi vizita Stuttgart, Nuremberg, apoi Strasbourg. Poate și Colmar, dacă e timp.

Am visat mult să mă plimb prin orășelele astea și de-abia aștept să transform totul în realitate. O să și filmez, o să scriu și articole. Yes, more, please!

17. Mi-am făcut cadou niște timp

Poate unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am realizat în 2019 este un gest făcut de mine către mine. Mi-am acordat timp.

Mulți dintre cei din jur se uită la mine și îmi spun, în glumă sau nu, că eh, eu nu am de ce să fiu stresată. Pot oricând să mă trezesc târziu, să nu lucrez trei zile la rând sau să iau pauză atunci când obosesc. Au văzut ei că merg la sală miercurea la prânz, când toată lumea muncește, că am timp să citesc cărți și să fac yoga. Pfff, veață!

Ce-i drept, tehnic, așa e, chiar pot face toate astea. Partea interesantă e că nu excesul de timp liber mă lasă să fac lucruri pentru mine, ci alegerea mea. Faptul că lucrez pe cont propriu vine și cu tentația de a munci non-stop. La început stăteam mereu cu laptopul lângă mine și mă simțeam prost că mă uit seara la un serial, în loc să mai scriu un text. Așa că închideam tabul cu Netflix și deschideam WordPress.

Pe parcurs, am învățat să fiu mai blândă cu mine și să nu mă mai judec și critic atât de tare. Poate pentru unii sună a lene sau delăsare (așa credeam și eu, cum pana mea să nu muncesc cât de mult pot?!), însă este vorba despre a te lăsa să te bucuri că exiști. Simplu. Vă las aici un video drăguț, apropo de asta.

18. M-am lăsat să creez

Punctul ăsta vine în completarea celui anterior. Mi-am dat seama de ceva timp că nu-s făcută pentru viața „de birou”, oricât de tare mi se părea asta odată. Am visat, pe rând, să fiu jurnalistă, PR-istă, să lucrez în agenție, în publicitate, să urmăresc KPI și să fac strategii. Mmmnu.

Mi-am dat seama că mă simt cel mai bine atunci când creez, așa că m-am lăsat să explorez mai mult partea asta. M-am apucat de caligrafie, chiar dacă aveam impresia că nu am talent, că sunt stângace și n-am cum să învăț, bla bla. Am început să editez clipuri, chiar dacă mi se părea că sunt atehnică și n-am viziune pentru asta. Am început să scriu și alte texte în afară de cele pentru clienți și blog, pentru mine.

19. Am avut curaj

Scriind toate lucrurile de mai sus, mi-am dat seama de o chestie. Hei, anul ăsta am fost curajoasă! Mi-am acordat mie însămi suficientă încredere încât să pornesc ceva pe cont propriu. Mi-am recunoscut potențialul și mi-am dat voie să mă arunc cu capul înainte, fiind sigură că mă voi descurca indiferent de situație.

Și, poate mai presus de toate, am învățat să mă exprim exact așa cum simt, să mă bucur cu zgomot, fără să mă „micșorez” pentru ceilalți și pentru ce ar putea crede. Ceea ce vă doresc și vouă.

Write A Comment