În urmă cu o lună am scris un articol despre limitele care ne sunt impuse (de cele mai multe ori, de către noi înșine) și care ne împiedică să facem ce ne-am dori. Acum o să folosesc fraza aia clișeică: „pentru că mulți dintre voi m-au întrebaaat…”. Dar hei, ce să vezi, chiar am primit o mulțime de reacții, printre care și sugestia de a continua seria cu niște sfaturi practice pentru momentele în care te simți blocat/ă, pierdut/ă, lipsit/ă de curaj sau, pur și simplu, de căcat nu foarte ok.

Știu cum e să cauți soluții și să dai numai peste citate motivaționale care te invită să vezi partea bună a lucrurilor, să îți imaginezi cum ești străpuns de euforie și, practic, să îți ignori toate problemele și să fii fericit, pentru că viața e frumoasă. E frustrant.

De asta am căutat mai mult, am citit mai mult și, poate cel mai important, am pus mâna pe telefon și am sunat psihologul al cărui număr îl aveam în telefon de câteva luni pline de ezitare. Până să îmi fac curaj și să vă povestesc experiența terapiei (vreți?), am să vă las mai jos câteva chestii pe care le-am învățat along the way, pe cont propriu sau cu ajutor. 

1. Nu te mai agăța de exterior

Aveam în plan să îmi fac un blog de vreo doi ani. De ce l-am lansat de-abia acum o lună și ceva? Pentru că mi-a fost frică. Am crezut că posibilitatea mea de a face lucruri depinde de cei din jur și de reacțiile lor.

O să îl vadă X, care e super șmecher/ă și o să i se pară fix un rahat ce scriu eu aici. O să îl citească grupul ăla de oameni și o să creadă că sunt lame și vai, încă una care și-a deschis blog. Apoi, o să se strângă toți în cerc și o să facă mișto de mine.

Așa, și?

Cea mai importantă chestie pe care trebuie să o înțelegi este că opiniile oamenilor random care își dau cu părerea despre munca/pasiunea ta când ies la bere sunt egale cu zero.

Ok, poate o să facă mișto de tine. Cinci minute. Apoi, viața lor va continua, iar tu îți vei fi reprimat fericirea și visurile de frica acelor cinci minute la care, de cele mai multe ori, nici măcar nu asiști.

Dacă tot te simți aiurea, gândește-te care a fost ultima dată când ai judecat în gând o persoană sau ai făcut caterincă pe seama ei cu prietenii tăi. Hai, că sigur ai făcut și asta. Ți-ai amintit? Ok. Ce impact a avut chestia asta asupra persoanei respective? Exact. Fix niciunul.

Long story short, dacă vrei din tot sufletul să faci ceva, dar îți spui că nu poți din cauza altora, oprește-te. Fie că ți-e frică să fii judecat, luat în râs, contrazis sau criticat, înțelege că lucrurile astea nu contează.

Oamenii sunt atât de prinși în lumea lor încât, efectiv, nu le pasă mai mult de cinci minute. Știu că sună trist și sec, dar crede-mă, nimeni nu își petrece toată ziua fiind atent la tine și analizându-te. Și chiar dacă ar face-o, lasă exteriorul să fie exterior.

Asigură-te mereu că TU ești bine cu TINE. Asta e tot ce ar trebui să te preocupe. Nu e egoism, nu e ignoranță. Nu spun să nu iei în calcul nicio părere, spun doar să ții la tine atât de mult încât să nu renunți la ce iubești din teama de a fi judecat.

2. Renunță la pity party-uri

Cum, eu? Să mă lamentez? Nooo. Am probleme reale, ok? E normal să fiu trist/ă.

Dacă te regăsești în discursul de mai sus, high five. L-am avut și eu de nu știu câte ori, încercând să conving (pe alții, dar mai ales pe mine) că am motive întemeiate pentru care stau cu fața-n pernă și îmi plâng de milă zile la rând.

Nu mă înțelege greșit, e total ok să fii trist și să suferi. E uman. Numai că există o mare diferență între a te lăsa să simți stările negative și a te alimenta din ele pentru a-ți justifica lamentarea zilnică și lipsa de acțiune.

Poate sună dur sau insensibil; așa am crezut și eu prima dată când am fost pusă față în față cu ideea asta. Cu toate astea, ca să ieși din bula de tristețe este nevoie să îți schimbi monologul interior de la „Mi s-au întâmplat prea multe în ultima vreme, totul e nasol și n-am ce să fac” la „Ok, într-adevăr, am trecut prin multe experiențe negative care m-au afectat, dar asta nu înseamnă că trebuie să rămân blocat/ă aici. Da, acum sunt trist/ă, o să trec prin stările astea fără să mă prefac că mă simt fantastic, dar o să și FAC ceva să schimb situația.”

O chestie super importantă este să reții că la aceste petreceri în care îți celebrezi starea proastă, de multe ori, ai și invitați. Mai exact, prietenii ăia cu care stai la telefon sau la cafea vorbind ore-n șir despre cât de urât e totul. Din nou, simt nevoia să specific: don’t get me wrong. Suportul apropiaților este extrem de important, numai că trebuie să conștientizezi unde se trasează acea linie fină între o discuție constructivă și o alimentare a stării negative. Și poți să faci asta trecând la punctul trei.

3. Învață să te observi (pe bune)

După ce am depășit o perioadă tristă, mi-am dat seama că nu îmi amintesc mare lucru din ea. Știu doar că am stat foarte mult timp pe canapea, cu laptopul în brațe, uitându-mă la seriale și încercând să-mi distrag atenția de la ce mă durea.

De multe ori, se întâmplă să fii atât de absorbit de nervi, frustrare, supărare, încât să nu vezi nimic în jur. Sau să vezi, din când în când, dar să ignori complet.

Hai, Irina, serios, mindfulness bullshit?

Da, mindfulness, dar în niciun caz bullshit. De unde știu că ai putea gândi asta? Pentru că am făcut-o și eu. Nici nu pot să număr de câte ori mi-am dat ochii peste cap când cineva a încercat să îmi dea sfaturi ca „fii mai prezentă”, „stai cinci minute și respiră”, „nu îți ignora/nega starea, du-te după ea și vezi de unde vine”. Uhm, booooooriiiiing.

Dă-i o șansă. Data viitoare când te simți nasol, oprește-te puțin, respiră adânc de câteva ori și urmărește starea. De unde vine? De ce te simți așa? Chiar te-a enervat așa tare vaca aia de la Mega care s-a băgat în față sau deja erai tensionat/ă din altă cauză? Întrebări și întrebărici care te vor ajuta să te înțelegi mai bine.

Nu e ușor. Când începi să-ți realizezi fricile și limitele, te vei enerva, te vei frustra și, câteodată, te vei îngrozi de-a dreptul. Dar hei, vrei să evoluezi, nu?

Bine, bine, mă observ mai atent. Și ce-mi iese?

Simplu. Cu cât îți cunoști mai bine triggerele și adevăratele temeri sau îngrijorări, cu atât o să-ți fie mai ușor să le gestionezi. Cu alte cuvinte mai puțin pretențioase, când o să te târăști plin/ă de sictir și nervi pe tot ce-ți iese în cale, nu o să continui în felul ăsta o săptămână întreagă, spunând că „nu știi ce-i cu tine”. Nope. În schimb, o să te prinzi rapid că, de fapt, x chestie îți creează disconfort și, atunci, vei lua o decizie:

a. Pot să fac ceva în legătură cu asta, așa că o să mă descarc un pic și apoi trec la treabă;

b. N-am ce să fac momentan, așa că n-are sens nici să-mi fac nervi 24/24.

Știu, e ușor să vorbești. În plus, nu știu eu prin ce treci tu, de fapt. Că n-ai cum să nu-ți faci nervi, n-ai cum să nu te consumi, având în vedere că situația este cea care este și… Stop, stop, stop. Treci la punctul următor.

4. Singurul lucru pe care îl poți schimba în viața asta e perspectiva ta

Oricare ar fi situația, am o mantră: EU decid. Eu decid dacă ce se întâmplă în jur mă afectează și în ce măsură. O să-mi zici că unele lucruri nu depind de tine. Și este adevărat. Dar de tine depinde cum te raportezi la întâmplări.

Mi-a fost destul de greu să diger ideea asta, la început. Păi, pana mea, dacă el/ea îmi vorbește așa, în doi peri, cum să nu îmi strice tot cheful? În primul rând, realizând că reacțiile altora nu sunt despre mine. Poate că el sau ea are o zi nasoală sau se luptă, la rândul lui/ei, cu alte chestii.

Nu poți schimba felul în care o persoană se comportă cu tine. Nu poți schimba oamenii, vremea de afară, cafeaua aia vărsată pe blugi la nici o oră după ce ți-ai început ziua. Dar poți schimba perspectiva.

Treci un pic peste cum sună și încearcă. O să-ți dai seama că totul se schimbă atunci când nu mai lași lucrurile să vină peste tine. Nu reacționa pe baza lor, ca și cum ești o frunză-n vânt, ci acționează.

Nu-ți convine cum se poartă X cu tine? Spune-i. Explică-i ce simți. Nu face pe supăratul/a și nu aștepta să-și dea el/ea seama de ce stai tu îmbufnat/ă de o lună. Nu e eficient pentru nimeni. Aaa, i-ai zis deja și nu s-a schimbat nimic? Păi, nu te mai pune în situația aia. Sau acceptă starea de fapt și nu o mai lua personal. Sau pleacă.

 You always have a choice. Trebuie doar să te ridici de pe canapea (la propriu și la figurat) și să-ți pui fundul la treabă.

5. Cere ajutor

Tot ce am spus eu mai sus e bazat pe propria experiență. Poate că unele idei te vor ajuta, poate că toate ți se potrivesc sau poate niciuna nu e pentru tine.

Un ultim lucru pe care vreau să îl subliniez este că nu e nicio rușine să ceri ajutor. Vorbește cu cineva în care ai încredere sau caută un terapeut. Treci peste prejudecăți și frici și întinde o mână. Mereu va fi cineva la celălalt capăt. ❤️




Write A Comment