Daca m-ați fi întrebat în martie ce planuri de travel am pentru 2020, cu siguranță nu aș fi spus „ah, păi mă gândeam să plec într-un roadtrip prin Polonia”. De fapt, vara asta era dedicată unor călătorii cu motocicleta prin Serbia, Muntenegru și Croația. Oh well… anul viitor, sper.

Daaar, după cum ați văzut deja pe Instagram, tocmai m-am întors fix din roadtripul acela care părea imposibil, dat fiind contextul global. Patru țări, aproape 4000 km și o mulțime de emoții mai târziu, de-abia aștept să vă povestesc și vouă cum a fost.

Voi scrie un articol despre Cracovia (vine zilele astea, stay tuned!), pe care am vizitat-o în 24 de ore, more or less. Dar până să vă povestesc pe unde am fost și ce am făcut, hai să vorbim despre măsurile împotriva COVID-19, care era starea prin Polonia și cum a fost drumul cu mașina din București până acolo și înapoi.

Drumul spre Polonia și COVID-19: Restricții, reguli, cum a fost în realitate

Recunosc că plecarea asta ne-a luat pe nepregătite. Habar n-aveam cum sunt drumurile, care sunt reglementările impuse și cum ar fi mai bine să facem. Prin urmare, ne-am așezat în fața hărții și am început să facem traseul. Cea mai bună opțiune de a ajunge în Polonia a fost prin Ungaria și Slovacia.

Iată un quick view al traseului, ca să vă faceți o idee: București – Deva – Oradea – (HU) Debrecen – Miskolc – Encs – (SK) Kosice – Presov – Poprad – (PL) Nowy Targ – Oswiecim (oprire la Auschwitz-Birkenau) – Katowice – Wroclaw – SzczecinCracovia și retur, tot pe la Nowy Targ și-apoi în jos, pe același traseu. Am dormit doar în orașele cu bold.

Ca să înțelegeți mai bine de ce am luat-o pe unde am luat-o și unde ne-am dus în rest, puteți să urmăriți clipul de pe YouTube (care e foarte drăguț, btw!). Aici voi prezenta doar situația generală legată de pandemie.

Buuun, mai departe. Am citit pe site-ul MAE ce reglementări există pentru Ungaria, Slovacia și Polonia, apoi am dat și un telefon la Ambasadă, pentru că nu îmi erau clare unele chestii.

Pe scurt, în Ungaria nu aveam voie să staționăm mai mult de 24 de ore, iar Slovacia trebuia și ea părăsită în 8 ore de la intrarea în țară. Fără test COVID-19, însă cu opriri doar la benzinării și în parcări, pentru alimentare și, eventual, o scurtă pauză de întins picioarele. Polonia, la momentul respectiv, nu avea nicio restricție pentru români.

Tot pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe scria și că am avea nevoie de o dovadă a destinației finale (adică un mail de confirmare a cazării de la Booking și Airbnb, în cazul nostru).

Disclaimer! Dacă urmează să faceți același traseu sau unul similar, please double check, căci regulile se schimbă destul de repede în perioada asta, știți și voi.

Cum a fost în realitate? Lejer. La granița cu Ungaria am fost opriți pentru verificarea documentelor, dar nu ni s-a cerut nimic altceva (dovada destinației or whatever). Am fost întrebați unde mergem, ni s-a lipit pe parbriz un sticker cu inscripția only for transit și ni s-a urat drum bun.

În rest, dacă nu erau indicatoarele și Waze-ul din bord, habar n-aveam când am intrat în Slovacia sau în Polonia. Nu a fost niciun control, nu am văzut decât o mașină de poliție și nu ne-a oprit nimeni, nicăieri. La un moment dat, chiar ne doream să ne oprească cineva și să ne întrebe de sănătate, doar să le zicem „hei, bună, am intrat în țara voastră, știți de noi, totul OK, da?”. Dar nu.

Se poartă mască? Se respectă distanțarea socială?

Da și nu. În Nowy Targ, la prima cazare în Polonia, nimeni nu purta mască, nici afară, nici în interior. Eram singurii cu mască în restaurant și pe holurile pensiunii. Parcă oamenii de acolo nici nu auziseră de COVID-19 în viața lor.

La Auschwitz, lucrurile au stat diferit. Absolut toată lumea a purtat mască, atât vizitatorii, cât și stafful. Am trecut printr-o poartă și am fost dezinfectați, ghidul ne-a recomandat să păstrăm măștile chiar dacă ne plimbăm în spațiu deschis. Distanțarea nu se respecta, probabil era și imposibil, la cât de multă lume se perinda pe acolo.

În Cracovia, în prima seară, am avut un mic moment de WTF, pentru că atitudinea polonezilor era total diferită de cea a noastră, a românilor. Intram în bar cu mască, iar chelnerița (fără mască) ne spunea super chill că putem să o dăm jos, că nu e nevoie. Se stătea înăuntru, fără distanțare între mese, nici majoritatea clienților nepurtând măști. Ba chiar am văzut și un eveniment cu muzică live în interior. Asta se întâmpla în Plac Nowy, în cartierul Kazimierz, pe la 10 seara.

În schimb, în alte zone ale orașului, angajații localurilor purtau măști, iar clienții erau obligați să le poarte și ei în interior (mai puțin cât timp erau așezați la masă). Dezinfectant nu găseai chiar peste tot, însă mesele cafenelelor erau uneori marcate cu stickere pe care scria că au fost proaspăt dezinfectate.

Concluzii

Chiar dacă noi nu am întâmpinat controale și totul a mers foarte lejer, nu subestimați importanța regulilor impuse în perioada asta. Asigurați-vă că respectați fiecare detaliu, căci you never know. Și ar fi păcat să vă stricați călătoria aiurea.

Indiferent când ați pleca din țară, verificați condițiile de călătorie. Materiale precum acest articol și experiențele altora ajută, însă in the end este esențial să vă luați datele din surse oficiale.

În final, un sfat personal. Când cei din jur nu poartă mască și nu respectă distanța, ajungi să te simți dubios. Știu. Totuși, dacă simți că zona e aglomerată și că ar fi mai bine să te protejezi prin purtarea măștii, please do it. Noi am purtat-o cam peste tot și a fost bine.

Dacă mai aveți întrebări, nu ezitați să le scrieți în comentarii sau să-mi trimiteți un mesaj. Promit să răspund cât de repede pot. În rest, vă doresc safe travels!

Write A Comment